Infecunditatea
Prin infecunditate sau infertilitate se intelege capacitatea redusa de procreare, iar prin sterilitate, lipsa de procreare. Aceasta stare poate fi temporara sau definitiva. Termenul de fecunditate este utilizat pentru a indica capacitatea celor doua sexe de a produce gameti functionali sau fecunzi (spermatozoizi si ovule), pe cand termenul de fertilitate arata mai precis capacitatea de a produce urmasi vii si viabili. Infecunditatea la mascul se exprima sub forma de sterilitate in urmatoarele cazuri:
- inaptitudinea la coit si la insamantare (absenta libidoului, impotenta, anomalii si leziuni ale aparatului de copulatie);
- inaptitudine de fecundatie (tulburari ale spermiogenezei).
Infecunditatea la femela se identifica cu forma de sterilitate in urmatoarele cazuri:
- inaptitudine la coit si insamantare (absenta caldurilor ,anomalii sau leziuni ale organelor din zona coitala);
- inaptitudine la fecundatie (tulburari ale ovogenezei si ale migrarii gametilor masculi si femeli in tractusul cuprins intre vagin si salpinx).
Infecunditatea femelei poate fi atribuita infertilitatii in urmatoarele cazuri:
- tulburari ale nidatiei, ale gestatiei si ale fatarii;
- tulburari de lactatie.
Refuzul montei cat si montele urmate de infecunditate se pot datora temperaturii prea ridicate din adapost, luminiozitatii foarte scazute sau a altor conditii proaste de exploatare.
Masurile de profilaxie si tratament vizeaza asigurarea linistii animalelor, ameliorarea conditiilor de ambianta (temperatura), programul de lumina, exploatarea rationala a femelelor si masculilor etc.
Programul de lumina in perioada de pregatire a reproducatorilor trebuie sa fie de 8 ore pe zi, cu o intensitate luminoasa de 1 watt/m2. In perioada de reproductie se vor asigura 14-16 ore de lumina pe zi, cu o intensitate de 3-4 wati/m2.
Se va avea in vedere ca prima monta este o operatie delicata si foarte importanta pentru masculii tineri, de care depinde productia viitoare a crescatoriei sau fermei. Totodata femela va fi adusa in cusca masculului si va fi supravegheata pentru a se putea constata actul montei. Pentru a favoriza prima monta, se vor evita femelele nervoase sau agresive, care ar putea traumatiza masculii. Se va observa comportarea si abordarea sexuala a masculilor si se va verifica timpul pentru o incercare sau monta - daca este mai scurt sau mai lung de 2 minute.
Varsta masculilor utilizati la monta difera in functie de rasa si talie, la fel si la femele, astfel:
- Urias german (belgian) - 10-12 luni;
- Berbecul german - 8-10 luni;
- Chinchilla - 6-8 luni;
- Neozeelandezul - 5-6 luni;
- Fluture german - 8-10 luni;
- Iepurele de "Angora" - 10-12 luni;
- Rasa comuna - 6-8 luni.
Monta se executa de regula dimineata. Dupa efectuarea montei, femela se readuce in cusca ei ,notindu-se pe fisa custii data montei si masculul. In caz ca monta nu a putut fi observata, femela nu se lasa in cusca masculului mai mult de 3 ore, eventual repetandu-se monta a doua zi.
Diagnosticul gestatiei se efectueaza dupa 12-14 zile de la monta, prin palparea abdomenului cu delicatete pentru a nu produce avorturi. Femelele negestante (negaticve la palpare), deci cu monta infecunde, in functie de stadiul ciclului estral, se planifica la o noua monta.
Anomalii ale apetitului sexual
In primul rand trebuie amintita antipatia simtita de unul din cei doi parteneri pusi fata in fata. Absenta apetitului sexual poate depinde uneori de o stare de deficienta fiziologica existenta la unul din cei doi parteneri. Un reproducator mascul, spre exemplu, poate prezenta lipsa de apetit sexual pentru anumite femele.
Absenta libidoului la mascul si a caldurilor la femela reflecta acea stare particulara de anomalie sexuala cunoscuta sub numele de anafrodizie. Se vorbeste, din contra, de frigiditate, cand libidoul respectiv caldurile sunt de o intensitate mai redusa decat in mod normal.
Anafrodizia este o tulburare mai grava ca frigiditatea, fiind in general legata de perturbari functionale sau de alterari ireversibile.
Cauzele care pot genera aceasta stare sunt multiple. Cele mai importante sunt legate insa de consagvinitate si de carente alimentare.
Consagvinitatea prea stransa poate sta la oroginea unor anumite forme de sterilitate. Cand aceasta este practicata sistematic din primele generatii provoaca adeseori aparitia unui complex de tulburari functionale ce se manifesta prin sterilitate. Mai precis pot sa apara tulburari caracterizate printr-un apetit sexual cu totul insuficient si ca urmare aparitia unor dezechilibre ale sistemelor neoroendocrine care regleaza functia sexuala. Pentru a obtine buni reproducatori masculi este necesar sa cunoastem cat mai bine posibil ascendenta unei anumite linii genetice, actionand judicios in alegerea parintilor.
Anafrodizia si frigiditatea de origine congenitala nu pot fi tratate sau vindecate. In astfel de cazuri cel mai bun lucru consta in eliminarea de la reproductie a animalelor frigide, deoarece acestea pot transmite pe cale eredirara, la descendentii respectivi, aceste caractere negative.
Anafrodizia si frigiditatea de origine aimentare pot avea drept cauze 4 genuri de tulburari: tulburari de ordin cantitativ, cantitativ, carential si tulburari datorate dezechilibrului componentelor ratiei. Ratiile prea mici sau prea mari pot debilita organismul sau supraingrasa influentand, in ambele situatii, negativ activitatea sexuala. Hipoalimentatia provoaca e debilitare organica urmata intotdeauna de atenuarea functiilor vitale si sporirea receptivitatii la boli. In furaje pot sa lipseasca complet sau sa existe in cantitati destul de reduse principii nutritivi indispensabili diferitelor functii organice. La masculi, de exemplu, pentru a favoriza aparitia libidoului este mai bine sa se adauge in ratie ovaz decat sa se recurga la interventia terapeutica directa prin administrarea parenterala de hormon gonadotrop A, care stimuleaza activitatea testiculara si producerea de hormon masculin (testosteron).
Tulburarile consecutive carentelor si dezechilibrului dintre elementele nutritive ale ratiei se observa destul de frecvent la femela. Foarte imporatant este rolul calciului si fosforului (macroelemente) si a iodului si magneziului (microelemente) in ceea ce priveste fenomenele de reproductie la femele. Este necesar sa amintim ca fosforul este prezent in toti nucleii celulelor (sub forma de combinatii ale acidului fosforic, pentru a construi acizii nucleici). Rolul sau este deci esential pentru multipliicarea celulara, in special pentru epiteliile germinative ele gonadelor.
Oligoelementele exercita in cadrul proceselor metabolice celulare rolul de biocatalizatori, activand enzimele si hormonii. Astfel, carenta de iod se repercuteaza asupra tiroidei, a carei activitate endocrina este corelata cu aparitia caldurilor. La iepuroaice, carenta de magneziu este una din cauzele insuficientei dezvoltari a ovarelor si uterului si ca urmare a manifestarlor de frigiditate. Manganul are o functie stimulatoare asupra hipofizei anterioare, glanda engocrina care elaboreaza hormonii gonadotropi.
Carenta de vitamina A produce la mascul o dezvoltare insuficienta sau o redusa activitate functionala a glandei intestitiale a testicolului care are ca urmare o intarziere a pubertatii si o disfunctie a apetitului sexual. Se produc, de asemenea, modificari de o deosebita gravitate la nivelul epiteliului germinativ. La femele aceasta carenta produce intarzierea aparitiei maturitatii sexuale, o insuficienta dezvoltare a ovarului, fenomene degenerative la nivelul elementelor epiteliale ce captusesc foliculul de graaf, urmate de lipsa caldurilor sau manifestarea acestora neregulat ca intensitate si durata.
In sfarsit, mentionam importanta deosebita exercitata de vitamina E asupra proceselor de reproductie, care justifica si denumirea de vitamina a fertilitatii (tocoferol - etimologic - care duce la nastere).
Administrarea suplimentare de Cunifort ,in cantitate de 3 g la tineret si 5 g la adulte ,este suficienta sa completeze, ca supliment vitamino-mineral, necesarul zilnic pentru mentinerea normala a functiei de reproductie la loturile hranite cu ratii normale si bine echilibrate.
Nimfomania este un sindrom caracterizat prin manifestari de libido exagerat, care apare la iepuroaica sub forma de calduri deosebit de frecvente si de o durata si intensitate neobisnuita. Iepuroaica nimfomana incearca sa "monteze" semenii indiferent daca acestia sunt masculi sau femele. Aceasta tulburare poate avea un substrat ereditar sau poate depinde de o degenerare chistica a ovarelor.
Aceste exemlare vor fi excluse de la reproductie.
Anomalii de dezvoltare a oului
Reducerea indicelui de profilicitate ca urmare a atrofiilor fetale produse in prima perioada a gestatiei la iepuroaica au fost semnale inca din 1928 de Hammond, apoi de Lesbouyries si Lagneau, in 1947. Este vorba in linii generale de urmatoarea constatare: primii fetusi expulzati la termen sunt complet normali si viabili ; urmatorii, cu toate ca sunt dezvoltati, se nasc morti ; ultimii, din contra, sunt embrioni sau fetusi in diferite stadii de evolutie. Produsii de conceptie prezinta deseori un grad de dezvoltare in raport cu ordinea expulzarii lor, in sensul ca primii nascuti sunt cei mai mari. Totusi ,in anumite cazuri, fetusii destul de dezvoltati pot sa fie expulzati dupa fetusii de 4 sau 5 ori mai mici. Fetusii mai mari sunt acoperiti de par ,pe cand cei mai mici au pielea complet goala. Fiecare fat are propriul sau sac placentar.
Anomaliile de dezvoltare amintite, intalnite nu numai la iepuroaica dar si la catea, pisica sau scroafa (in ultimii ani depistate si de noi la nurca si vulpe) au fost obiectul unor interpretari destul de contradictorii.
Din cele ce s-au putut deduce din comportamentul diferitelor linii genetice de iepuri, Hammond s-a pronuntat in favorarea unei atrofii fetale de tip ereditar, dar din partea mamei, legata de un factor recesiv letal, a carui frecventa ar fi intensificata de consagvinitate.
Toate femelele cu asemenea manifestari se exclud de la reproductie.
Distocii fetale
Tulburarile de parturitie, exprimate prin fafari dificile sau chiar imposibile, se observa destul de frecvent la iepuroaica, in special, in cazul fetusilor prea voluminosi si mai ales cand primul fat a trebuit sa fie expulzat din cauza proportiilor sale considerabile. Datorita fragilitatii tesuturilor conductului vaginal si a colonului uterin a iepuroaicei este riscant sa incercam extragerea fetusilor cu instrumente chirurgicale (utilizate de obicei pentru interventii obstetricale la femelele mamiferelor de talie mica).
Singura solutie este extragerea fetusilor prin operatie cezariana, daca acestea sunt exemplare de valoare mare.
Tulburari de lactatie
Dezvolatarea glandelor mamare este legata de dezvoltarea ovariana: in faza foliculinica a ciclului estral al iepuroaicei ovulatia este precedata de hiperemia si hiperplazia glandei mamare.
Dezvoltarea mamelelor devine apoi considerabila in cursul fazei luteinice, adica atunci cand activitatea corpului galben se desfasoara prin intermediul propriului sau hormon - progesteronul. Dupa fatare, odata initiata productia de lapte este apoi sustinuta de un alt hormon galactogen de origine anterohiopfizara - prolactina. Secretia lactata este influentata in mod reflex si de suptul puilor. Dificultatile intalnite de pui in sugerea laptelui din sfarcurile cu mamite, tumori sau fara lapte, pot avea consecinte destul de grave. Mamitele, tumorile sau factorii de stres (prezenta rozatoarelor ,paiele din cuib poluate de rozatoare cu urina, latratul cainilor, zgomote puternice etc.), induc pe cale subordonata perturbatii ale ciclului ovarian, agalxie si mortalitate la cuib. Tulburarile de lactatie pot fi prevenite prin asigurarea unor conditii de reproductie normale: liniste, o buna furajare sub raport cantitativ si calitativ, deratizari etc.
Mamite
Inflamatia glandelor mamare apare in mod normal inainte de fatare. Pentru evitarea unei inflamatii prea puternice si a unei productii de lapte in exces, ce ar putea duce la mamite septice ,se procedeaza la restrictionarea furajera a iepuroaicelor predispuse, cu 1-2 zile inainte de fatare. Mamitele mai pot fi cauzate si de asternutul infectat, cusca murdara sau muscaturile puilor infomatati, care ranesc mamela. Clinic, mamela inflamata se prezinta tumefiata ,calda si dureroasa. Din cauza hipersensibilitatii dureroase mamele sunt adesea nevoite sa respinga puii care vor sa suga. Continutul unei asemenea glande este reprezentat de o cantitate mica de exsudat mucopurulent sau sangvinolent, din care la examenul de laborator se izoleaza de regula stafilococii.
Evolutia mamitei stafilocicice este lunga si tratamentul dificil si greu d eaplicat.
Dun cauza starii febrile si a durerii intense iepuroaica sta retrasa, refuza hrana si slabeste rapid. In asemenea situatii se pot face adoptii, daca este posobil, trecand puii la o mama doica. Acest artificiu ar permite aplicarea de pomezi antiseptice si calmante pe mamelele inflamate fara riscul de a se intoxica puii prin supt. Un exemplu de unguent este produsul MAMICALM, care contine:
- Camfor ................................................................. 5 g
- Acid boric .............................................................. 1 g
- Excipient uleios + vaselina cu salicitat de metil q.s. 100 g
Se unge si se maseaza usor mamela inflamata.
Utilizarea de antibiotice pe cale intramamara nu a dat rezultate. Pe cale palenterala injectiile cu penicilina G-procaina in doze zilnice de 20.000-300.000 U.I. sau 20.000 U.I. doza de atac ,urmata de repatarea la 4 ore a cate 10.000 U.I. pot da unele ameliorari. In orice caz, sechelele ramase la femelele vindecate fac ca acestea sa fie eliminate de la reproductie la ciclul urmator.
Embriofagia
Embriofagia sau canibalismul se observa deseori la iepuroaice imediat dupa o fatare normala sau un avort. Mamele dupa ceau pregatit cuibul pentru puii lor, sfarsesc prin a-i devora. Aceasta forma de canibalism se manifesta in general in timpul noptii si cand este vorba de un numar mic de pui la fatare. Cand insa numarul de pui la fatare este normal, mama se limiteaza la a devora doar unul sau doi, altii raman mutilati.
Cauzele acestui serios inconvenient in cresterea iepurilor nu sunt inca pe deplin elucidate.
Unele ipoteze sustin lipsa (din hrana) a proteinelor, vitaminelor (vitamina A i special), sarurilor minerale, suculentelor sau apei.
Alti autori atribuie embriofagia unei pervertiri a instinctului matern catre tipul unei veritabile nevroze, in cazul in care fenomenul se repeta la aceeasi iepuroaica la toate fatarile.
In afara manifestarilor carentiale sau genetice noi am remarcat aceasta situatie in imprejurari create de spaima prin factori de stres brutali (zgomote puternice, prezenta cainilor si pisicilor ,invaziile de rozatoare, vizitatori in grupuri, descarcari electrice, motoare etc.). De altfel, acesti factori genereaza abandonul puilor nou-nascuti si la alte femele, care nu manifesta canibalismul.
SURSA :
mariosro.sunphoto.ro/ 
